miercuri, 20 august 2008

Home alone

De cand au plecat ai mei la mare, am descoperit ca am o noua placere in viata: sa stau singura! Nu in sensul ca sa ma inchid in casa si sa ma ascund de lume, ci in sensul ca atunci cand sunt acasa, sunt doar eu (eu si motanul meu).

Motive:
1. Indiferent la ce ora ajung acasa, pot tranti usa, aprinde luminile, porni muzica etc. Ca o fata cu bun simt ce sunt, tot timpul cand ajung noaptea acasa intru pe varful picioarelor ca sa nu trezesc pe nimeni, nu aprind vreo lumina in casa (ceea ce nu 1 data a determinat accidentari prin impiedicare) si nici macar nu ma duc la baie sa ma demachiez ca scartaie usa.

2. Pot face o baie luuuuunga, fara sa o aud pe mama "hai iesi odata ca si eu ma grabesc si vreau sa fac un dus" si, mai mult decat atat, pot lenevi in cada cu usa la baie deschisa si astfel nu se fac aburi=>nu mi se face rau

3+4+...+10. Pot face ce vreau!!! Si daca tot pot face ce vreau, am ales sa fumez o tigara in sufragerie, desi m-am lasat de fumat (ipotetic vorbind :) ). De ce?! Pentru ca tata nu a suportat niciodata fumul de tigara, asa ca daca eu sau mama voiam sa fumam, trebuia sa o facem in bucatarie sau la mine in camera. Practic, in sufrageria noastra nu s-a fumat niciodata....in 20 ani de cand locuim aici si au si cumparat ai mei apartamentul de nou, deci nu exista fosti proprietari care sa fi putut fuma. Iar EU, cea mai slaba autoritate din casa asta (nici macar mâţul nu ma asculta) am fumat, pentru prima oara dupa 20 ani, in sufragerie :) Da, stiu, am probleme psihice si placeri dubioase in viata. Am si lasat scrumiera pe masa cu tigara stinsa in ea...inca putin sa-mi savurez momentul de (falsa) glorie.

Inevitabil, trebuie sa ajung si la partile neplacute, la chestiile care ma enerveaza. Tata a ascuns cheile de la masina ca nu cumva sa umblu cu masina cat timp el e plecat. Ceea ce m-a deranjat nu a fost chestia in sine, ca nu m-a lasat stapana pe masina, ci gandirea lui despre mine. Mi-am dat seama ca le-a ascuns cautand ceva prin dulapul meu de "chestii importante" si vazand ca disparuse dublura cheii. Am inceput sa caut prin toata casa cheile, de curiozitate sa vad cata NEincredere are tata in mine. Ei bine, nu le-am gasit si 100% nu sunt in casa pentru ca il cunosc fff bine pe papito si ii stiu "ascunzatorile". Deci in casa nu sunt....buuuuun.....Tata este genul de persoana foarte organizata si mereu foarte prudenta, stabileste locuri speciale pentru toate lucrurile de valoare (in principal pe acte are boala) si mereu stie ce si unde a pus. Si-a lasat acasa cardul de la banca, dar, evident, a luat cu el cheile de la masina (inclusiv dublura!). Niciodata nu isi ia chei cand pleaca din oras, "ca sa nu le piarda", nici macar cele de la casa.

OK, inteleg iubirea lui (platonica) pentru masina aia, dar i se pare mai probabil gandul ca i-as putea fura masina decat ca i-as putea goli cardul?! Ma rog...ideea este ca eu nu am furat niciodata nici macar 1 leu de la parintii mei si nu as putea face asta vreodata, deci faptul ca nu are incredere in mine m-a suparat foarte tare si m-am simtit foarte jignita. Cum poate crede ca i-as lua masina fara sa-mi dea voie?! Adica eu sunt un om care crede in destin si alte "coincidente" si , din proprie experienta, de cate ori am trecut peste cuvantul lui, a iesit rau. Astfel, sunt convinsa ca daca i-as lua masina fara sa-i cer voie, s-ar intampla ceva....as zgaria-o in cel mai fericit caz.

Ufff...am sa ies sa-mi aerisesc creierul putin.

Niciun comentariu: