Despre noi ca popor....parerea mea!

Ma gandesc din ce in ce mai des ca eu, defapt, nu am ajuns in locul potrivit. In secunda in care m-am nascut eu, probabil s-au mai nascut inca cel putin 1000 copii, deci pot presupune ca Dumnezeu, cand a impartit sufletele la fiecare noua viata nascuta, pe mine m-a gresit. Sau ar mai exista o varianta: sa mi-o fi facut intentionat.

Of, ca sa nu se inteleaga gresit: nu am vreo problema cu viata mea in general, nu sunt depresiva, nu am motive serioase sa ma plang de vreun aspect din viata mea. Totusi, nu cred ca locul meu este in Romania. Sub nici o forma. De ce?! Pai, ca sa fac un rezumat, mi se pare ca nimic in toata tara asta nu e la locul lui. Nu exista nici macar un aspect, oricat de neinsemnat, cu care sa ne putem mandri. Cel putin asta este parerea mea.

Bine-nteles , totul porneste de la oameni, de la lipsa de civilizatie si latura animalica pe care o afiseaza, indiferent in ce contexte. Chiar si oamenii inteligenti, culti, scoliti au samanta asta in ei, parca ar fi o boala la nivel national, o chestie care ne caracterizeaza pe noi, romanii. Da, normal ca aici ma includ si pe mine, fara scuze de genul "ca sa razbesti, trebuie sa fii ca ei" . Asta e, caracterul se formeaza si in functie de mediul in care traiesti. Acum imi amintesc o faza funny, in aeroport la Hurghada (la sosire) trebuia sa ne prezentam la biroul agentiei de turism prin care am mers,asta insemnand vreo 180 oameni, la 2 ghisee. (180 romani, ca sa fiu mai precisa) . Va inchipuiti ce debandada s-a facut: fiecare se impingea, isi tragea coate, urla, zici ca se dadea aur pe gratis, in cantitati limitate. Ce nu s-au gandit ei (ca doar e mai bine sa actionezi din instinct) era ca de la aeroport la hoteluri ne asteptau autocare, care oricum nu plecau decat deodata, deci nu ajungeai nici mai devreme, nici mai tarziu. La fel la intoarcere, la imbarcare, se impingeau, se bagau in fata tuturor, disperati sa urce in avion cat mai repede, ca si cum avionul nu ar decola oricum doar cand e toata lumea la bord...ma rog...Nu mai e nevoie sa dau alte exemple, cum e in statiile de ratb, de metrou, cum e , defapt, peste tot. Inevitabil, trebuie sa fac o comparatie, o comparatie cu Canada. M-a impresionat ordinea si civilizatia inca din aeroport, sau, ma rog, din fata aeroportului: taxiurile stateau aliniate frumos, oamenii (care erau multi, cu zecile) stateau la coada. Se suia cineva in taxi, taxiul pleca, urmatorul taxi venea in dreptul cozii de asteptare si tot asa. Si ma gandeam, uitandu-ma ca prostita, daca vreodata la noi se va intampla asa ceva, sau macar de cate ori ma grabesc si opresc un taxi pe strada, sa nu trebuiasca sa ma cert cu vreun nesimtit care sare si mi-l fura.

Ca sa nu mai pomenesc de atitudinea oamenilor de zi de zi, si aici fac referire la Bucuresti. A naibii sa fiu daca s-a intamplat vreodata sa ies din casa, chiar si pana la magazin dupa paine, si sa nu ma intorc cel putin indispusa. Ca sa dau un exemplu scurt: o vanzatoare la supermarket (care cu siguranta nu are mai mult de 8 clase) mi-a spus verde in fata ca sunt proasta pentru ca am rupt niste iaurturi care, chipurile, se vindeau numai cate 4...si, culmea, numai la ei in magazin!

Dar e vara, e cald, e vacanta (cel putin pt mine :) ) asa ca am sa ies la un suc si las denigrarea populatiei mioritice pe altadata.